Press "Enter" to skip to content

Medicul Gabriel Diaconu a rabufnit dupa ce regizorul Cristi Puiu a refuzat sa poarte masca: “Merita sa-ti dai duhul pentru triumful idiotilor, cinicilor si oportunistilor.”

Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj dur la adresa regizorului Cristi Puiu care a refuzat sa poarte mesca pe scena si a indemnat oamenii sa nu mai poarte masca de protectie.

Iata mesajul integral:

“Adevarul este ca regizorul Cristi Puiu, ca si Mugur Mihaescu inaintea lui, prezinta un argument interesant, care suna cam asa:

”Nu de-aia au iesit romanii in strada in 1989, ca sa…(si de aici incep diverse variante)

Eu sunt fascinat de acesti oameni, convinsi ca stiu ei mai bine ce s-a intamplat la Revolutie. Evident, violenta lui decembrie 1989 e luata drept reper pentru castigarea libertatii (?), consfintita cu sange, de-a valma cu prabusirea dictaturii ceausiste, sfarsitul comunismului si primenirea solului pentru idealurile democratiei.

Libertate. Extraordinar concept. Care sunt sansele ca, printre tinerii care-au cazut secerati de gloante la Timisoara ori la Bucuresti, in timp ce-si dadea ultima suflare, un anonim sa se fi gandit: moartea mea nu e degeaba. Intr-o zi, nu stiu cand, o sa apara preferabil un artist, un comediant sau in orisice caz cineva cu gura mare si-o sa profite de asta pentru agenda lui proprie, spre exemplu sa-si faca reclama la bodega, sau sa-si vanda mai bine filmul, sau sa-si faca fata faina in fata vreunui alegator. Merita sa-ti dai duhul pentru asta, nu-i asa?

Merita sa-ti dai duhul pentru triumful idiotilor, cinicilor si oportunistilor. Nu ca romanii ar fi vrut, de fapt, libertate sa circule, sa invete de la altii mai buni, sa revina la sanul matern al umanitatii din spatele gratiilor sovietice, sa aiba o sansa mai buna la educatie, la sanatate, la civilizatie. Nu! Romanii au murit in decembrie 1989 pentru Cristian Puiu si Mugur Mihaescu, doua figuri legendare care altfel nu s-ar fi nascut.

Uite, Cristi Puiu, cum e cu sufocanta senzatie a mastii ca botnita. Da, in democratie nu te obliga nimeni sa faci nimic. Nici sa citesti, nici sa te informezi, nici sa judeci cu propria ta minte. Poti continua sa traiesti in aceeasi colivie a ignorantei, a irationalului, poti sa te legi de acelasi catarg al negarii minimei reguli de bun simt sanitar.
Dar de ce sa ne oprim la masca?

Hai sa le dam in mortii lor de reguli medicale, de-a valma. De ce sa nu intram in salile de operatie in slapi si maieu? De ce sa dam cu spirt, cu rivanol, cu betadina daca merge si cu un pic de apa calduta inainte de operatie? Si, cand mergem la dentist, ce sa-i mai pretindem sa sterilizeze freza, ca doar NU de-aia au murit romani la Revolutie, nu?

Si apoi sa continuam. De ce sa insistam ca oamenii sa aiba grija ce mananca, fiecare-i pentru sine si daca asta-i fantezia ta, sa te indopi cu grisine si suc la PET, dupa care sa stingi cu un coniac, bucura-te romane de viata, ca tu stii mai bine!

De ce sa urmezi reguli, de ce sa te injosesti, de fapt, cata vreme esti liber, stii tot, si te tragi indivizibil de la acel moment zero al Romaniei libere, definita de gaura din steag?

Astfel de oameni ma fascineaza. Nici c-au inteles ceva, nici ca vor sa priceapa. Nici sa le explici nu mai poti, si nici ca mai merita. In isteria lor dezinvolta si copilaroasa nimic nu e sfant, nimic intangibil. Poti sa iei drept reper orice mort, poti trage in mocirla prezentului orice catastrofa. Nu de-aia au murit oameni la Balotesti, ca aviatia sa devina mai sigura! Si nici de-aia n-au murit oameni la Mihailesti, sau Giulesti, sau Colectiv sau…sau…sau…

Vorbeste, Cristi Puiu, doar de mortii tai, aia pe care ii stii, aia cu care eventual ai discutat, sa poti apoi sa spui ceva despre ce-o fi fost in sufletul lor. Altfel ce faci e-o profanare de morminte.

Ca, ma gandesc, asemeni anonimi, ca e posibil c-a fi fost printre cei morti, aceeasi Revolutie, si cineva care sa creada asa:

Mor pentru ca imi doresc pentru cei care vin dupa mine sa creada intr-o tara libera, sub acelasi cer, o tara in care copiii sa primeasca o sansa mai buna la viata. Sa afle de istoria lor, ne-otravita, sa stie ce-am patimit noi, ce-am trait, sa indrepte durerea minciunilor spuse. Sa invete la scoala de Locke, si de Hume, sa afle de cartile interzise. Sa poata sa treaca de granite, sa umble prin lume. Sa nu-si uite limba, si casa, si poate sa ajunga sa fie roman, mandru ca e, nu doar ca i se spune. Sa faca deosebirea dintre bine si rau, sa aleaga atent cine il conduce, sa lupte pentru ce este drept, sa treaca de aparente.

Sa stie de el ca e si el om al lumii, si ca lumea-i a lui. Sa-si onoreze parintii, sa-si iubeasca semenii si sa lupte pentru drepturile lor, dintre care unele sunt fundamentale. Dar care se opresc unde incep drepturile tuturor celorlalti. Sa nu faca din libertate o unealta a fanatismului, si nici s-o intineze cu nihilism, cu cinism, cu teroare. Sa fie moderat, cumpatat, sa ramana curios la ce e imprejur,

Pentru ca nu doar dorinta de libertate i-a impins pe oameni in strada, cat curiozitatea. Oare se poate mai mult? Oare o fi loc de mai bine? Oare se poate? Oare, putem?

Eu n-am cum sa imi revendic vreun mort al lui ‘89. Aveam 9 ani, eram proaspat pionier. Ce mi-au dat mie 30 de ani de libertate, Cristi Puiu, a fost sansa de a studia altfel, de a citi altceva, de a indrazni pana la capat.

La Cernobil romanii n-au stiut nimic, sau prea putin, sau mai deloc. Unii au luat pastile de iod, altii si-au vazut de viata. Ignoranta a fost o forma de libertate, dar cu ce pret…Frica, incompetenta, doctrina de partid au facut ca lucruri care ar fi trebuit aflate sa dispara in tacere.
Astazi oamenii striga ca nu mai vor sa afle de cati s-au mai imbolnavit de Covid-19. Contesta moartea, numarul de decese. Se leaga insistent de diagnostic, oare-o fi fost corect, poate fals…Medicii sunt luati in ras, protectia minimala a mastii devine propaganda pro, sau contra. Cui ii mai pasa ca, in doar sase luni, mortii pandemiei sunt de doua ori mai multi decat ai Revolutiei…

Si ca, pe langa ei, atati alti bolnavi au greutati sa primeasca ajutor medical. Nu doar pentru ca accesul e mai greu (si nici inainte nu era chiar usor), ci pentru ca oameni ca tine, Cristi Puiu, fac munca doctorilor infinit mai grea.

De ce-ar fi doctorul diferit, cand sta 16 – 18 ore in costum de protectie in timp ce toaleteaza, intubeaza, cateterizeaza, opereaza…

De ce-ar fi omul ala diferit, pe patul de spital, confuz daca-i asa cum zice Cristi Puiu, ori ba, si-apoi terorizat ca-i scade saturatia de oxigen si i se inunda plamanii…

De ce ar fi fratele lui Florin Salam mai mult, sau mai putin, interesant, si adevarul e – chiar – de ce nu stie mai multe detalii familia despre un om pe-un pat de suferinta?

N-avem la indemana adevarul absolut. Dar ne avem unii pe altii. Asta continui sa cred. In asta continui sa investesc. Si pe asta ma bizui.”, acrie Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.

Adevărul este că regizorul Cristi Puiu, ca și Mugur Mihăescu înaintea lui, prezintă un argument interesant, care sună…

Posted by Gabriel Diaconu on Saturday, August 8, 2020

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *